Amintiri

Din cauza unei tragedii, pierderea unui profesor al liceului, astazi elevii au plecat mai devreme. Nu toti acasa insa. Ne era dor de fosta noastra scoala, asa ca am hotarat sa ne vizitam fosta diriginta si fostii profesori.
De cum am intrat in scoala si i-am vazut pe cei mici cum aleargau prin curte, m-am simtit ca acasa pot spune. Ma regaseam in tipetele lor, in jocurile lor, in dorinta de a nu se incheia pauza. Norocul nostru a fost ca am prins-o pe doamna diriginta inainte sa plece si s-a bucurat nespus ca ne-a vazut. Am urcat in fosta noastra clasa si pot spune ca am fost putin geloasa pe cei care invata acum acolo. De clasa aia ma leaga atatea amintiri si intamplari frumoase si as fi vrut totusi sa mai zabovim putin. Le-am facut vizita tuturor profesorilor aflati la ora aceea in scoala si, desi ne spuneau tot timpul ca suntem rai si obraznici, s-au bucurat extraordinar de mult sa ne vada, inclusiv domnul director.
Pe parcursul vizitei am realizat cat de mult imi lipseste tot ce tine de acea scoala. Este adevarat ca atunci cand pierzi un lucru iti dai seama cat de mult a contat pentru tine, asa cum acei profesori au avut o contributie nemaipomenita in educatia noastra. Astfel, le multumesc pentru tot ce au facut pentru noi si sunt sigura ca fiecare om gandeste asa, chiar daca pe moment nu realizeaza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *